Concurs biblic

1 06 2019

P_20190505_183724_p

La fel ca și în anii precedenți, și anul acesta a fost organizat, deja tradiționalul, concurs biblic la care participă copii din parohia noastră. Anul acesta, concursul biblic a avut loc în Duminica lui Toma (5 mai). Primind tematica pentru concurs încă de la începutul postului, citind și recitind cele câteva capitole din Biblie, s-au prezentat la concurs următorii tineri ai parohie noastre: Halmagi Denissa (cla. X), Petcof Cosmin (cls. III), Matus Ana Maria (cls. IV), Matus Aida (cls. I), Lauruc Damian (cls. I), Anisoreac Anastasia (cls. O), Rusnac Matei (cls. III), Sacala Sașa (cls. V); Herbil Matei (cls. V), Anișoreac Matei (cls. V), Boiciuc Elias (cls. VII), Privigyei Ana-Maria (cls. VII), Boiciuc Alexandra (cls. X) și preșcolarul Sacala Vladimir.

Participanții au avut de încercuit răspunsul corect la întrebările ce aveau, preponderent, ca subiect Învierea Domnului, iar cei din clasele mai mari au avut de scris un scurt comentariu la niște versete din Cartea Pildelor, una din cele mai importante cărți ale Bibliei în ceea ce privește punerea în practică a poruncilor divine.

Premiile pe care le-au primit au constat în cărți și câte o sumă modică de bani, iar la sfârșit toți au fost răsplătiți, spre bucuria lor,  cu pizza.

Îi felicităm pe cei care au luat parte la acest concurs, alături de părinții lor și sperăm ca anul viitor să își facă mai mulți curaj și să participe la acest concurs, dacă le va permite programul.

Indiferent că participă sau nu la acest concurs, sau la orice concurs religios, este foarte important pentru copii ca, pe lângă educația pe care o primesc la școală sau acasă, să aibă parte și de o educație religioasă serioasă, pentru că se află la vârsta întrebărilor, la vârsta la care totul trebuie înțeles și explicat, iar fără un solid fundament religios, educația noastră și viața noastră sunt incomplete.

Advertisements




Любов до рідного, це не політика, це Божа установа

1 06 2019

Коли говориш про любов до рідного, тоді багатьом здається що починаєш робити політику. Любов до рідного не належить світські установі, не є ділом політики. Навпаки, політика принесла дуже багато лиха – протягом всієї історії людства – любові до рідного. Лишень йдучи дорогою Божої установи любов до рідного може зберегти свою цнотливість. Не приходить вірити багатьом, що Всевишній встановив людям межі і небесного опікуна.

Ось, що пише пророк Мойсей про цю річ: «Коли Всевишній призначив людям насліддя, коли розділяв народи, то встановив народам межі за числом ангелів Божих» (Второз. 32,8).

Св. Клемент Олександрійський пояснюючи ці слова пише: «Через розпорядження стародавнє і божественне, ангели були поділені для опіки народів. А Господня частина,- то слава віруючих». Це тлумачення св. Климента має глибокий глузд, бо воно посилає на есхатологічну науку Книги Одкровення, де написано, що до Нового Єрусалиму «… принесуть славу і честь народів» (Одкр. 21,26).

Все що має ціну святості та вічності кожного народу стає багатством Нового Єрусалиму. Що кожний народ, кожна нація має свого ангела хоронителя находимо написано також й в книзі пророка Даниїла.

Сшестям Св. Духа на Апостолів освятились мови всіх народів. Добре, але скажуть деякі, що тоді ще не було української мови. На це питання відповідає нам Св. Ап. Павло. Говорячи грекам, він сказав: «Бог… створив світ і все що в ньому… Він створив з одного ввесь рід людський, щоб він  жив по всій земній поверхній, призначивши встановлені часи і «границі їхнього оселення, щоби вони шукали Бога» (Д.А. 17, 24-27). Роздумуючи над цими словами, світлої пам’яті знаменитий наш український богослов, прот. др. Степан Ярмусь пише: «Із своєю українською мовою, із своїм національним характером, наш народ Богом благословенний жити у визначений час, і на визначеному місці. Це наша земля й історія, яку ми повинні освячувати шуканням Бога і пробуванням у Ньому».

Хай будуть святі скарби нашого народу: прекрасні храми, та монастирі, велике число святих подвижників та мучеників, гарний дар піснеспіву на славу Божу і повштохом для кожного українця у продовженню цієї святої дії.

Бажаю спогадати два біблійні  приклади любови до рідного. Матір сімох синів Макавеїв потішала на рідній мові кожного з них і просила не порушувати закон Божий, але ліпше прийняти мученицьку смерть (ІІ Макавеїв, 7 глава).

Але досконалий приклад любови до рідного залишив всім народам світу, Спаситель світу, Господь наш Іісус Христос. Весь час земного свого життя, Він мав молитись Небесному отцеві рідною мовою. Лишень так пояснюється, що бувши розп’ятий на хресті помолився своєму Отцеві на рідній мові: «Елі, Елі, лама сабахтані?», тобто: «Боже мій, Боже мій, чому Ти мене покинув?» (Мт. 27,46).

Ці два приклади, думаю, що становлять найдорогоцінні джерела натхнення поетичних слів: «рідна мово, хто тебе забуває, той не серденько, але камінь в грудях має». Господь Іісус Христос залишив нам цей досконалий приклад любови до рідного, але Він научає нас також, не спотворювати цю святу дію. Ми повинні научатись від Нього: все що рідне не забути, але і ближнього нашого, якого-б роду він був любити як самого себе. Якщо тут, в земному життю, називаючись християнами ненавидимо один одного, як надіємось бути жителями Небесного Царства, де увійдуть з усіх народів світу.

прот.  Микола Лаурук





Concert de pricesne închinate Patimilor Domnului

14 04 2019

Sâmbătă, 13.04.2019, a avut loc, ca în fiecare an în Postul Mare, un concert de pricesne închinate Patimilor Domnului. Anul acesta au participat corurile din: Repedea, condus de d-na preoteasă Veronica Rahovan, din Valea Vișeului, condus de pr. Mihai Sacaloș, corul parohiei din Remeți și corul parohiei noastre, condus de d-na preoteasă Margareta Lauruc. Concertul de pricesne a fost realizat în colaborare cu Uniunea Ucrainenilor din România, de față fiind și dl. deputat Nicolae Miroslav Petrețchi și președintele U.U.R. Maramureș, dl. Miroslav Petrețchi. Le mulțumim tuturor corurilor pentru participare și pentru efortul depus.

Toate pricesnele pot fi urmărite pe canalul de youtube al parohiei noastre, accesând link-ul următor: http://www.youtube.com/user/laurucmn





Efectele negative ale rețelelor de socializare asupra vieții spirituale

16 03 2019

De-a lungul ultimilor ani rețelele de socializare (Facebook, Twiter, Instagram etc.) au ocupat un loc extrem de important în viețile noastre. Realizate ca niște mijloace de a comunica cu cei dragi, aceste rețele au primit, cu timpul noi și noi întrebuințări, devenind, astăzi, locul în care te afișezi în public, vinzi, cumperi, îți dai cu părerea, critici, înjuri, îți bați joc de alții ș.a.m.d. Prezența într-un astfel de mediu ar trebui să presupună puțin discernământ din partea utilizatorilor, în primul și în primul rând pentru a-și feri mintea și sufletul de lucruri ce pot avea urmări dezastruoase asupra sănătății sufletești și mintale.

Depășindu-și demult funcția de mijloc de comunicare, rețelele de socializare au devenit locul în care oamenii tânjesc să se expună, să fie văzuți și cunoscuți de cât mai mulți. Scriitorul italian Umberto Eco spune că această dorință e urmarea faptului că omul l-a scos pe Dumnezeu din viața sa. Cel care crede are certitudinea că Dumnezeu îi știe viața, îi vede necazurile și bucuriile. „Dumnezeu era mereu invocat, era ochiul căruia nu-i scăpa niciodată nimic, a cărui privire umplea de sens chiar și viețile cele mai mohorâte și lipsite de orice noimă. Odată dispărut sau înlăturat acest Martor, ce le vede pe toate, ce mai rămâne? Ochiul societății, ochiul celorlalți, în fața căruia trebuie să te arăți pentru a nu te afunda în gaura neagră a anonimatului, în vâltoarea uitării. Și asta chiar cu prețul de a alege rolul de prost al satului, care rămâne în chiloți și începe să danseze pe masă, în cârciumă” („Cronicile unei societăți lichide”, Polirom, 2016, pag. 26).

Expunându-ne întreaga viață pe rețelele de socializare, făcând-o publică, ușurăm munca celor care doresc să ne spioneze, să afle detalii din viața noastră privată; și facem lucrul acesta conștient, pentru că mai important este pentru noi să fim văzuți, să fim recunoscuți, decât să păstrăm viața noastră pentru noi, ceea ce, pentru un dependent de rețele de socializare, înseamnă a rămâne în anonimat, a nu exista.

Prezența excesivă pe rețelele de socializare ne expune unor probleme precum:

  • Depresia, pentru că mulți aleg să își compare viețile cu ale celorlalți și asta aduce de cele mai multe ori nemulțumire legată de propria viață, fapt ce duce la invidie, o alta suferință sufletească.
  • Egoismul / narcisismul, pentru că mulți, foarte mulți utilizatori se zbat pentru a atrage atenția asupra lor, pentru a primi like-uri pentru postările pe care le fac. Iar când nu le primesc apare depresia.
  • Singurătatea, paradoxal pentru niște rețele care doresc să promoveze interacțiunea dintre oameni, dar, cu toate acestea, multe studii au ajuns la concluzia ca persoanele care petrec mult timp pe rețelele de socializare au de două ori mai multe șanse să sufere de singurătate.
  • Neglijarea vieții reale, pentru că pe rețelele de socializare ne creăm, ca într-un joc video de strategie, propria realitate, în care acceptăm pe cine vrem și încercăm să devenim ceea ce nu am reușit să devenim în viața reală, căutăm disperați atenția pe care nu o primim în viața reală, dar, cu costul neglijării vieții reale. Multe studii arată că se petrec în medie două ore zilnic pe rețelele de socializare. Cine sunt cei care suferă cel mai mult? Apropiații noștri (familiile, prietenii – reali) dar și noi, pentru că sunt ore bune pierdute fără a face nimic constructiv cu viața noastră. În loc să ne bucurăm de prezent și de compania celor din jur, alegem, dintr-un impuls narcisist, să neglijăm prezentul.
  • Anxietatea, pentru că petrecem tot mai mult timp online din dorința de a nu pierde nimic, de a nu rata nici o postare. Apar chiar tulburări psihice și sufletești noi cauzate de rețelele de socializare (de ex.: F(ear)O(f)M(issing)O(ut) – Teama de a nu rata.
  • Crearea unei imagini false, pentru că rețelele de socializare sunt mediul ideal în care putem să ne cosmetizăm la infinit și după bunul plac propria imagine, să ne edităm aspectul fizic din fotografii.
  • Impulsivitatea, pentru că, în special Facebook, se bazează pe încurajarea de reacții instant, pe moment, la orice postare ne este adusă în față, fără măcar să analizăm informațiile pe care le vedem, fără să le verificăm veridicitatea. Or lipsa unei gândiri critice, analitice nu este conformă Evangheliei. Mântuitorul ne îndeamnă: „Fiți înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii” (Mt. 10,16).
  • Bârfa, pentru că oricât de mult ne-am plânge de lipsa timpului, având la dispoziție un mijloc atât de facil de a spiona viețile celorlalți (mai mult ca sigur plictisiți de propriile vieți), tot timpul va exista și această ispită.
  • Nesimțirea, pentru că, atunci când nu vezi omul față către față, îți permiți să spui orice, oricui, să jignești de câte ori ai ocazia, pentru că tu, stăpân pe propriul tău profil, ai mereu dreptate, tu nu greșești niciodată, tu ești cel mai bun, cel mai deștept, cel mai frumos.

De cele mai multe ori rețelele sociale reușesc să scoată ceea ce este mai rău în noi, să ne stârnească răutatea și să ne mutileze sufletele, totul cu acordul nostru, totul crezând că ceea ce facem, indiferent cât de ciudat ar fi, este normal. Numai și numai pentru că majoritatea o fac. Din punct de vedere duhovnicesc, din punct de vedere rațional, niciodată o faptă nu devine acceptabilă numai și numai pentru că o fac mulți din jurul nostru. Tocmai de aceea mulți aleg să fie vigilenți atunci când cine vorba de timpul petrecut pe rețelele de socializare; unii își închid conturile în timp ce apar clienți noi. Dar, ca orice modă, mai mult ca sigur că și aceasta are o perioadă de glorie, urmată de pierderea interesului pentru astfel de activități. Însă costul acestei mode este uriaș, datorită schimbărilor pe care le produce în comportamentul uman. Voci precum Lady Gaga („Rețelele sociale sunt toaleta internetului”), Jim Carrey (după ștergerea contului de Facebook: „Îi îndemn pe toți investitorii cărora le pasă de viitorul nostru să facă același lucru”) sau mulți alții care recomandă interacțiunea directă cu prietenii, întâlniri față către față, sunt luate în derâdere de către mulți, însă doar ridică niște semne de întrebare, ne provoacă să analizăm rațional eficiența rețelelor sociale în viața noastră.

Ne putem păcăli, de multe ori, că pe aceste rețele de socializare  putem găsi sfaturi, îndemnuri legate de viața spirituală. Însă trebuie să ținem cont de faptul că extrem de multe pagini pretins duhovnicești au în spate persoane fără nici o pregătire teologică, persoane care prin sfaturile și îndemnurile lor fac mai mult rău decât bine. E ca și cum ai merge la un vraci, când, de fapt, tu ai nevoie de un medic adevărat, calificat. Rețelele de socializare au mutilat, în multe cazuri discernământul spiritual, de exemplu unele acte de binefacere făcute în văzul tuturor (astfel că ajungi să le faci doar pentru a primi aprecieri, nu din convingere); distribuirea de imagini luate greșit drept icoane (cu floricele și beculețe clipocind) pentru a ne arăta credința; fotografii, selfie-uri  făcute în biserică, în toiul slujbelor, pentru a vedea și alții exact cum primim binecuvântarea divină (în loc să fim atenți la rugăciune). Și multe astfel de cazuri în care cădem în ridicol pe nesimțite.

Problema cea mai mare legată de prezența pe rețelele de socializare este că acestea creează dependență, la fel ca jocurile video, jocurile de noroc, tutunul, alcoolul, drogurile. Aceste obsesii devin ceea ce, din punct de vedere spiritual se numește patimă, un obicei care ne subjugă voința, ne transformă viața în mod negativ, ne transformă personalitatea, ne influențează modul de gândire, ne distruge viața spirituală.

Soluția nu este neapărat renunțarea la aceste rețele de socializare (deși, pentru unele persoane, care ajung mult mai ușor și mai repede la dependență, aceasta este singura soluție), dar încercarea de a găsi un echilibru, de a extrage părțile pozitive și de a ne feri de efectele negative. Cu cât mai mult putem rezista fără ele, cu atât suntem mai liberi și mai prezenți în viața reală.

„Răscumpărați vremea căci zilele sunt rele” (Efeseni, 5,16).

 

pr.Marius Lauruc





Вилікувальна сила посту

16 03 2019

Під такою назвою вийшла минулого року, в румунському перекладі, книга знаминитого американського лікаря Джейсон Фунг (Dr. Jason Fung). Ця дуже цінна книга включується золотими буквами в низку наукових кних, які через глибокі дослідження підтверджуть істини Св. Письма.

Не була-б ця книга інтересною для сучасності якщо-б в ній питання посту торкалося-б тільки тілесного його розміру.

 

Зворушує кожного зацікавленого – в цій справі – читача роздуми щодо духовного розміру посту. Зупинімось далі над цими дорогоцінними думками, навіть передбачиними думками.

Насамперед, автор нагадує про заборону яка далась прародичам Адамові та Єві в Раю споживати овочів з якогось там дерева. Єва була переможена спокусником: тут автор має відмінний висновок: «піст є актом віддаленя спокуси і навернення до Бога».

Говорячи про спокусу яку переніс в пустині Сам Господь наш Іісус Христос, автор зупинився над євангелським уточненням що після сорокденного посту, Господь «… вкінці зголоднів» (Мт. 4,2).

Тут він має цікаву ідею, що «… голод зникає, часто в багатоденному пості». Ради його не тільки лікарських думок, але й ради його відмінних богословських думок, не можна не спогадати далі і наступні  повного святого глузду слова: «Вірники спорожнюють символично душу щоб були приготовлені прийняти Бога. Піст не є запереченням самого себе, але намаганням до духовності і до спільноти з Богом і пробою почути голос Його. Через піст, підкорюєш тіло Святому Духові, смиряєш душу перед Господнєю присутністю і приготовляєшся почути голос Господній».

Прекрасні слова!

В цій книзі говориться і про перших прихильників посту де спогадується пару великих імен. Основоположник модерної медецини, Гіпократ, був сильним прихильником посту. Грецький історик Плутарх писав: «Замість того щоб вживати лікарство, ліпше для тебе тієї днини постити».

Парачелсус, швейцаро-німецький науковець, основоположник токсікології, має такі слова: «Піст є найголовнійшим ліком, він є нашим внутрішним лікарем».

Бенямін Френклін, один із великих науковців і один з фондаторів Америки, говорить що: «піст є один із найліпших ліків».

В обговоренню тілесного розміру посту відзначаються дві частини: 1) хто є звільнений від тілесного посту і 2) вилікувальна сила посту.

За думкою автора цієї книги звільнені від посту є: каліки, діти до 18 років, вагітні жінки та жінки які плекають немовлят.

Дуже розумно проаналізований є тілесний розмір посту. Він не треба щоб був випадковим у нашому життю, але, для нашого здоров’я, він треба щоб став правилом нашого життя.

В обговоренню одноденного або багатоденного тілесного посту мається на увазі автором найлегкий або строгий піст, коли дозволяється випити ввечері трошки води (ми будемо казати, освяченої води і трошки просфори або сухого хліба).

Цікаво спогадати про користі які приносить нам тілесний піст і які користі є описані з точними доказами людей які добились них.

Які то є користі посту для тілесного здоров’я?

  • Очищує розум і збільшує силу його;
  • Зміцнює серце;
  • Відвертує алзгаймер;
  • Дарує довголіття;
  • Зменшує рівень цукра в крові, допомагаючи вилікуватись від діабету 2-го ступення, або може робити чудеса з тими що з діабетом 1-го ступення.

Спогадується і про пару інших користей від тілесного посту, але ми зупинились над тими що найголовніші.

Перебільшення в їжї не потрібно щоб появлялось в життю людини ні перед днів посту і теж після днів посту.

Майже кожній з цих добрих наслідків тілесного посту знаходяться описані в Св. Письмі.

Спогадаймо собі тільки про Даниїла пророка і про його трьох товаришів які не хотіли споживати царську їжу і після дисятиденного посту «… Бог дав їм пізнання, та розуміння в кожній книжці та мудрості, а Даниїлові розумітися на всякому видінні та снах… вигляд виявлявся їм кращим і були здоровіші на тілі, аніж всі ті юнаки що їли царську їжу» (Дан. 1, 15-17).

Наприкінці не можемо не пом’янути і інший чудовий наслідок доброго посту, про який говорить в цій книзі одна вірничка Великої Британії:

«Один непердбачений наслідок посту є відчуття сильної спільноти з стародавніми моїми предками, а головно з жителями печерів, для котрих піст була щоденна нормальна реальність. Вони не тільки що перейшли так через життя, але мали шанс бути здоровими і сильними. Думаю на них мало і ніжно. Ми прогресували і змогли жити без їжї довгий час».

Добрий пост всім нашим українцям православним, та всім які вірують в Христа Розп’ятого і Воскреслого.

от. Микола Лаурук





Geopolitică și fake news

24 01 2019

În articolul „Ucraina – o țară divizată geopolitic și religios”, publicat pe www.salutsighet.ro dl prof. univ. dr. Nicolae Iuga încearcă să prezinte  situația politică și religioasă a Ucrainei, o țară măcinată de conflicte. O face, însă dintr-o perspectivă neechilibrată.  În ceea ce privește situația eclezială aș dori să aduc niște lămuriri.

Așa cum, indiferent de interesele pe care alte state le au în Ucraina, vocea / alegerea poporului este importantă, la fel și în viața spirituală nu se poate vorbi doar de influențe externe, lăsând poporului ucrainean poziția unei simple marionete lipsite de rațiune, de care profită oricine dorește, oricine se impune.

Obținerea autocefaliei (independenței) unei Biserici Ortodoxe Ucrainene unificate a fost un deziderat mult mai vechi al poporului ucrainean (atât al celor care trăiesc în granițele țării, cât și al celor din diaspora). Dezideratul acesta a fost ținut sub control de către Mitropolia Ortodoxă a Kievului (supusă Patriarhiei Moscovei). În vederea temperării acestei dorințe nu a fost permisă folosirea limbii ucrainene în cult, considerată o limbă improprie în acest sens, insistându-se pe sacralitatea limbii slavone (teorie apropiată ereziei medievale a celor trei limbi sacre – ebraica, greaca și latina). Or limba slavonă poate fi înțeleasă de către un ucrainean cu aceeași „lejeritate” cu care un român de rând înțelege latina vulgară. Cărți de cult în limba ucraineană au tipărit doar facțiunile ortodoxe până recent nerecunoscute și Biserica Greco-Catolică ucraineană, iar în diaspora Bisericile Ortodoxe Ucrainene (aparținând fie de Patriarhia Constantinopolului, fie de Patriarhia de la București, cum este cazul Vicariatului Ortodox Ucrainean din România). Mai apoi Mitropolia Ortodoxă a Kievului a funcționat ca o portavoce a Rusiei în Ucraina, depășindu-și rolul spiritual și devenind o unealtă de propagandă rusă. Astfel, nu este de mirare că numeroși clerici ce aparțin Patriarhiei Moscovei, de pe teritoriul Ucrainei,  au dosare penale pentru propagandă anti-ucraineană sau pentru subminarea autorității de stat.

Dorința poporului ucrainean suprapusă peste nemulțumirile acumulate referitor la modul în care erau tratați în propria lor țară a împins această chestiune pe agenda Sinodului din Creta, însă, la presiunea Moscovei problema Bisericii Ortodoxe din Ucraina a fost retrasă de pe acea agendă. (Sinodul din Creta, din 2016, chiar dacă mulți îl contestă,  reprezintă un mare plus pentru Bisericile Ortodoxe, pentru că aduce unele lămuriri, hotărâri extrem de importante pentru viața spirituală a ortodocșilor din întreaga lume).

Un rol important în obținerea autocefaliei l-au avut și Bisericile Ortodoxe Ucrainene din diaspora, în special cele din America de Nord. (În Canada trăiește cea mai mare comunitate de ucraineni, după Rusia, aproximativ un milion de persoane). Biserica Ortodoxă ucraineană din Canada aparține de Patriarhia Constantinopolului din anul 1990, cea din S.U.A. alăturându-i-se la scurtă vreme (date pe care Dl. Iuga, se pare, nu le știa). Datorită insistențelor ucrainenilor din America de Nord în vederea acordării autocefaliei exarhii trimiși de către Patriarhia de Constantinopol în Ucraina anul trecut au fost aleși din rândul celor două Biserici ucrainene de acolo: episcopul Ilarion, din Canada și episcopul Daniel, din S.U.A.

În mesajul de felicitare pe care l-a trimis Mitropolitului Epifanie (mitropolitul noii Biserici ucrainene), Yurij, Mitropolitul Bisericii Ortodoxe Ucrainene din Canada subliniază faptul că acordarea autocefaliei este o dorință a fiecărui ucrainean ortodox din diaspora[i].

În ceea ce privește afirmația (prefer să cred că insuficient verificată și nu tendențioasă) pe care dl. prof. Iuga o face, bazându-se pe „surse foarte informate și credibile din mediile diplomatice din SUA”, conform căreia Patriarhul Constantinopolului ar executa ordinele Statelor Unite și ale Israelului, urmărind interesele acestor două state în Turcia, se impun unele precizări. Informația aceasta a fost preluată de către dl. prof. Iuga de pe www.cuvântul-ortodox.ro, o pagină de internet cu viziuni extremiste, anti-ecumenice, pe care publică în general persoane fără nici o formare teologică. Articolul citat de către dl. prof. Iuga reia unele presupuse afirmații făcute de un fost ambasador american, Arthur H. Hughes, conform cărora Patriarhul Bartolomeu reprezintă interesele Statelor Unite în Turcia. La o simplă verificare a acestor afirmații vedem că situația e total diferită. Într-un interviu[ii] acordat săptămânalului The National Herald, fostul ambasador american afirmă că acel articol a fost trimis unui jurnal online pro-rus (www.orientalreview.org) printr-un email, dar el nu este nici autorul articolului și nici expeditorul emailului. Fiind informat de publicarea acestui articol el a cerut ștergerea lui imediată (ceea ce s-a și întâmplat) dar și publicarea unei dezmințiri (refuzată de către administratorii revistei online). Lucrul acesta  s-a întâmplat în 2016, pe fondul tensiunilor crescânde între S.U.A. și Turcia generate de refuzul americanilor de a-l extrăda pe Fethullah Gulen. Fostul ambasador se gândea chiar să dea în judecată acea publicație, pentru că astfel de știri false ar fi dus la escaladarea conflictului între cele două țări. Mai mult, domnia sa a subliniat faptul că nu a scris niciodată nimic despre Patriarhia Constantinopolului ori despre Turcia. În acest sens a trimis o dezmințire și Mitropolitului Demetrios, exarhul patriarhului Bartolomeu[iii]. Publicarea acelui articol face parte din războiul mediatic dus de către Rusia în vederea discreditării[iv]. Chiar dacă a fost șters, a stat suficient în mediul online pentru a fi preluat, redistribuit și citat la nesfârșit. Însă nu reprezintă nimic altceva decât un simplu fake news.

Cu toate că accesul la informație este extrem de facil în ziua de azi, preferăm să dăm crezare oricărei știri fără a ne pune semne de întrebare, fără a judeca rațional, fără a cerceta. O facem din comoditate, din lipsă de timp, dar mai ales ignorând faptul că orice știre falsă pe care o acceptăm, căreia îi dăm crezare, ne modifică propria viziune asupra societății în care trăim. Când realizăm aceasta vom vedea că știrile false au legătură și cu noi și cu modul nostru de a gândi.

 

pr. Marius Lauruc

 

 

[i] https://uocc.ca/wp-content/uploads/2018/12/English-Translation-of-Congratulatory-Letter-to-the-Newly-Elected-Metropolitan-of-the-OCOU.pdf

[ii] https://www.thenationalherald.com/135565/ambassador-hughes-denies-authorship-of-fabricated-article-against-patriarch-bartholomew/

[iii] http://myocn.net/retired-us-ambassador-arthur-h-hughes-did-not-pen-shared-article/

[iv] https://publicorthodoxy.org/2018/01/29/russian-information-war-constantinople/





Concert de colinde

9 01 2019

Duminică, 6 ianuarie, corul parohiei noastre a susținut tradiționalul concert de Crăciun. Puteți urmări, mai jos, câteva din colindele pregătite.

Dumnezeu să le răsplătească jertfa născută din dragoste pentru cîntările religioase.